-->
Parcă eram la Camera Ascunsă

Parcă eram la Camera Ascunsă

Cu toții știm acea emisiune, Camera Ascunsă, în care niște nenorocoși sunt păcăliți, speriați, umiliți. Cred că este unul dintre cele mai vechi formate de televiziune, s-au făcut 1000 de variante, fiecare țară având o versiune a ei. Acum, cunoscând acest tip de emisiune, câți dintre voi ați trecut prin momente atât de penibile încât ați crezut că sunteți la camera ascunsă? Eu am câteva, și sunt pregătit să vi le împărtășesc.
camera ascunsa

La finala Cupei Mondiale din 2010, împreună cu niște prieteni, am ales să urmărim meciul la o terasă din Regie. Am rezervat o masă, am ajuns la timp, ne-am luat câte o bere și așteptam începutul meciului, când deodată vine un negru, trage un scaun și se așează cu noi la masă. L-am întrebat dacă-l putem ajuta cu ceva, dar el nu a răspuns nimic. I-am zis că masa este rezervată, dar nimic, se uita fix la ecran, parcă nu ne auzea și nu ne vedea. Când a venit chelnerița, să-i ia comanda crezând că este cu noi, i-am zis ce se întâmplase, iar ea i-a zis că nu poate să se așeze acolo, că e masa noastră, dar n-a obținut nici o reacție din partea lui. S-a dus și l-a chemat pe șeful de tură, acesta a venit și a început să facă presiuni asupra individului, să se ridice, dar fără succes. La un moment dat l-a apucat de mână, încercând să-l forțeze să se ridice, iar atunci am obținut prima reacție din partea lui, s-a smucit și a zis: Is it because I’m black?(pentru că sunt negru?). Când am văzut că n-are nici o intenție de a se ridica, i-am zis șefului de tură să-l lase să stea, fără el, eram 3 la o masă de 4, nu incomoda. A stat tot meciul, n-a clintit la vreo fază și nu și-a comandat absolut nimic. La fluierul final s-a ridicat și a plecat glonț.

Vara trecută, eram la o plimbare prin Cișmigiu, când a venit la mine un bătrânel, sau mă rog, un bătrânel în devenire, avea cam 60 de ani. Vine și mă roagă dacă pot să-i fac o poză lui și nevestei. Desigur c-am fost de acord, am luat aparatul, ei s-au dus lângă o tufă, stăteau cu spatele la mine, credeam că admirau tufa. Tot am așteptat să se întoarcă, iar la un moment dat, el întoarce capul și mă întreabă ”Ai făcut-o?”. Normal că n-o făcusem, îi așteptam să stea cu fața la mine, dar nu, ei nu vroiau așa, ci o poză în care se uitau la o tufă, cu spatele la cameră. Le-am făcut poza, mi-au mulțumit și și-au văzut de treabă, lăsându-mă pe mine cu gura căscată. Poate au zis că au prea puține poze în care sunt fotografiați din spate.

Nu m-am văzut la televizor, filmat în timpul acestor două întâmplări, dar în acele momente, aveam un sentiment puternic că sunt filmat. Vouă vi s-a întâmplat vreodată așa ceva?

0 Response to "Parcă eram la Camera Ascunsă"

Trimiteți un comentariu

Iklan Atas Artikel

Iklan Tengah Artikel 1

Iklan Tengah Artikel 2

Iklan Bawah Artikel