Nu-mi plac secretele atunci cand ne stim prea bine

Nu-mi place când trebuie să țin unul și, cu atât mai mult, nu-mi place când unul este ținut față de mine.

Dar cel mai rău este când cineva îți zice „Să vezi ce s-a întâmplat…aaa, dar mai bine lasă, nu pot să-ți zic”. Chiar și pe cel mai puțin curios om îl intriga această chestie, e ca și cum primești un cadou de ziua ta, după care ți-l ia înapoi, pentru ca nu își permite să-ți facă acel cadou. Bine, de cele mai multe ori, cel pe care apucă să-l ia gura pe dinainte, cedează și spune tot.
secrete in cupluri

Sunt unele situații în care secretul este ținut de mai mulți indivizi, față doar de unul, aici vorbesc doar de secrete care l-ar putea răni, fără rost, pe cel ce este ținut în întuneric. Când se întâmplă asta, este foarte posibil să-ți mai scape vreun apropo referitor la faptul ascuns, atunci când sunt de față mai toți cei care știu fapta, dar și cel neștiutor. Momentele alea sunt penibile. Îți dai seama ce-ai zis, parcă îți vine să-ți înghiți limba, te uiți cu coada ochiului la amicul care n-are habar și speri să nu fi prins sau să nu fi înțeles afirmația. Dacă i-a atras atenția, atunci ai încurcat-o. Încerci să te dezici de ce-ai zis, sa găsești scuze, ce sa mai, simți că te îneci și n-ai ce face.
Alt moment stânjenitor este atunci când ești cu Vasile și te suna Gheorghe, să-ți zică ceva ce n-ar trebui să audă Vasile. Apeși în disperare pe butonul telefonului care controlează volumul, îți palmezi cât mai bine telefonul, să fii sigur că nu se aude nimic, după care începi și vorbești numai în propoziții monosilabice, încercând să ai grija la ce cuvinte pronunți. Abia când închizi telefonul, începe să-ți revină pulsul la normal.

Sunt unii care-și fac din asta un obicei, nu neapărat intenționat, ci doar că au gura prea mare. Am un prieten, cred că n-am mâncat eu scoici, de câte ori a gafat-o în felul asta. Altul, este mai spart ca un ghiveci căzuta de la etajul 2. Îi place atât de mult să zică “Hai să-ți zic ceva, dar nu mai zici la nimeni”, încât te miri cum de mai are curaj cineva să-i zică vreun lucru mai discret. Eu dacă am de dat o veste, îl sun pe el primul și îi zic, împrăștie știrea mai repede ca Pro Tv-ul.

Ar fi frumos să trăim într-o lume în care n-ar exista așa de multe secrete, dar adevărul este că ne confruntăm atât de des cu ele, încât aproape c-au devenit obișnuință.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sponsored

Abonați-vă la newsletter-ul meu

Postari populare