Mândru absolvent al Școlii ADC*RO

Totul a început prin octombrie, când cei de la IQads, au postat pe pagina lor de Facebook un link ce trimitea către ceva de care nu mai auzisem, Școala ADC*RO. Știam deja că publicitatea este o cale pe care aș vrea s-o urmez, așa că am studiat foarte atent site-ul, iar când am văzut ce tutori vor participa la a 4a ediție a școlii, am luat imediat decizia de a mă înscrie.
scoala acd ro

Am aplicat, iar apoi a urmat o perioadă de așteptare care m-a pus pe jar. În fiecare dimineață îmi verificam cu atenție mailul, în căutarea confirmării că am fost admis. Când, în sfârșit, a ajuns, am fost in al 9lea cer. Chiar în ziua aceea am decis să-mi dau demisia de la jobul pe care-l uram, pentru a mă dedica întru totul acestei experiențe.

Înainte să încep școala, citisem ceva cărți despre ceea ce înseamnă aceasta lume a publicității, și asemenea unui adolescent inconștient, credeam că știu ceea ce înseamnă să faci reclame, consideram școala ca pe o oportunitate de a prinde un job, nu ca un loc în care să învăț lucruri noi, să acumulez informații. Doamne, ce m-am înșelat! La fiecare curs am aflat lucruri pe care nu le-aș fi putut citi într-o carte. Atunci când atâția oameni de succes vin și-ți împărtășesc din experiența lor, viziunea lor despre cum este advertisingul, în general, și în România, în particular, îți dai seama că tu priveai această lume cu ochii doar întredeschiși.

În facultate am avut zeci de profesori de seminar, dar la nici unul nu m-am dus cu plăcerea cu care am fost la tutorii pe care i-am avut la ADC. Adevărul este că nici nu avea cum să fie altfel, din moment ce i-am avut drept îndrumători pe Cătălin Dobre și Răzvan Căpănescu. Mergeam la fiecare întâlnire cu niște idei ce mi se păreau trăsnet, iar ei mi le demontau explicându-mi, cu răbdare, de ce nu funcționau. Pe moment eram puțin dezamăgit, dar când ajungeam acasă și mă așezam în fața foii albe, începeam să le dau dreptate, ideea ce odată mi se păruse grozavă, ajungea să fie ridicolă. Acele analize la rece ale celor doi tutori m-au ajutat enorm. Parcă ajunsesem să le descifrez modul de a gândi, iar de fiecare dată când îmi mai venea o idee, înainte de a o pune pe lista finală, mă gândeam “Ce-ar zice, Căpă?”, „Ce-ar zice, Dobre?”. În felul ăsta am filtrat ceva idei proaste-proaste, care inițial mi se păreau cu potențial.

Dacă toate instituțiile de învățământ din România, sau măcar facultățile, ar urma sistemul propus de Școala ADC*RO, țara noastră ar avea enorm de mult de câștigat. Când primești lecții din partea unuia care chiar știe despre ce vorbește, care nu doar a învățat o carte pe de rost, care se implică, te ascultă atent și-ți explică orice ai nevoie să știi, ei bine, atunci tragi de tine pentru a scoate ceea ce ai mai bun. Sunt mândru c-am făcut parte din ceea ce înseamnă Școala ADC*RO.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sponsored

Abonați-vă la newsletter-ul meu

Postari populare