Zile opuse pline de surprize si neasteptari

Bună. După cum puţini ştiu, ieri a fost ziua mea şi am împlinit 17 ani. N-am apucat să scriu ieri despre asta datorită faptului că neuronii mei dansau salsa pe ritm de hip-hop din cauza alcoolului care-mi captase creierul. În ciuda faptului că a fost ziua mea, am avut cea mai groaznică zi dintre toate. M-am simţit ca ultimul om de pe Terra. Niciodată nu mi s-a întâmplat ca în acest an. Mă refer la faptul că niciodată n-am avut o aniversare la care să nu primesc nimic. Ei bine, anul ăsta a rupt tiparul şi nu mă gândeam că e atât de urât sentimentul. Nu mi-a venit să cred atunci când mama m-a trezit cu un zâmbet larg pe faţă şi mi-a zis "La mulţi ani! De cadou mă revanşez săptămâna viitoare". What the eF? E ziua copilului tău şi tu nu poţi face un efort să-i iei măcar o pereche de cercei de tinichea care costă cel mult 8 lei? Ok, nu vreau să par o fiţoasă cu multe pretenţii. Chiar înţeleg problemele legate de bani, le înţeleg perfect, dar cum se face că dacă rămâne fără ţigări, în cel mult 2 ore face rost de 20 de lei? Ce pot înţelege eu din asta? Că un pachet de ţigări e mai important decât aniversarea fiicei ei? Mă rog. Să zicem că de ea nu mă mai mir. Am început s-o cunosc foarte bine şi, spre uimirea mea, zace mult rău tutun în ea.

         Trecem peste. De ziua mea a venit bunică-mea la mine şi-mi dă 50 ron (pe care i-am cheltuit să iau bomboane pentru colegii de la şcoală şi ceva de halit). Aşa, şi? Cu ce mă ajută? Cu ce mă ajută o hârtie de ziua mea? Ăsta e cadou? Mulţi gândesc: "ah, îţi dau bani şi-ţi iei tu ce-ţi place". Ok, iau ce-mi place, dar te gândeşti că-mi voi lua "ce-mi place" peste câteva zile sau în ziua următoare? Ce satisfacţie am eu că-mi iau ceva peste câteva zile, când deja nu mai e ziua mea? Şi în plus, obiectul pe care ţi-l iei din banii primiţi la aniversare nu-l poţi trata în felul: "uite, bă, chestia asta am primit-o de la Badea Gheorghe când am împlinit vârsta de 17 ani" Eu nu gândesc aşa şi nici nu simt aşa. Tot m-aş simţi de parcă n-am primit nimic. Pentru că, dacă nu primeşti ceva atunci când e ziua ta, ce satisfacţie ai dacă-l primeşti înainte sau după? Nu mai are acelaşi farmec, nu mai simţi aceeaşi bucurie....
         Adevărul este că am primit pentru ziua mea ceva, dar nu de ziua mea. Înainte cu 3 zile mă sună tata şi-mi zice "ăm.. să vezi, ţi-am băgat 200 ron în cont pentru ziua ta". Bun, dar tata oricum îmi dă 200 ron pe lună şi de alţi bani pe luna asta n-a mai pomenit. Asta înseamnă că ăla nici nu a fost cadou. Mă rog!! L-am tratat ca pe un cadou care acum zace în contul bancar. Ce satisfacţie am şi din ăsta?
         Pe iubitu' nu-l punem, că locuieşte singur şi ştiu că nu a avut bani să-mi ia ceva, deci... n-am de ce să-i scot ochii, deşi mi-a picat urât, având în vedere că nu am primit nimic de la nimeni.
tort
         Adică, pana mea. Am şi eu 3 persoane în familie care-mi sunt apropiate în acte şi tocmai alea mă dezamăgesc? Acum îmi dau seama cât însemn eu pentru cei din jurul meu...De-abia acum! Spun din nou : nu sunt materialistă, dar cui i-ar pica bine ca de propria aniversare să primească doar 270 de urări pe Facebook ? Poate gândesc eu greşit, poate sunt alţii care păţesc aşa în fiecare an. Nu exclud ideea că aş putea greşi eu. Poate am făcut atât caz din asta deoarece în niciun an nu am mai păţit aşa; Mereu mama mea a avut probleme cu banii, dar din puţinul care era, tot îmi lua ceva, orice, cât de neînsemnat ar fi... şi de-asta mi se pare ceva foarte ciudat şi de neiertat acum.
         În fine, totul a trecut şi trebuie să merg mai departe cu capul sus. Măcar în ultimele minute din zi am tras prima mea beţie adevărată de nu mă mai puteam ţine pe picioare.
         Trecând la alt subiect, din cei 200 ron pe care i-am primit de la tatăl meu, mi-am permis să-mi fac un abonament la sală, pentru că de foarte mult timp îmi doream şi aşteptam ocazia potrivită.

         Spre deosebire de ieri, azi am avut o zi grozavă, iar cel mai frumos lucru care a făcut această zi să fie grozavă a fost că m-am dus la sală pentru prima dată. Doamne, câte emoţii am avut înainte. Câte atacuri de panică din cauza fricii... Cel mai frică îmi era că cineva de la sală va râde de mine sau se va uita în nu-ştiu-ce-fel la corpul meu urât. Mai luam în calcul şi faptul că voi renunţa după prima zi şi parcă mă si vedeam plângând după cei 80 de lei pe care i-am dat pe un abonament de o lună. Noroc cu iubitul meu, Cosmin care m-a încurajat 3 zile la rând, ca altfel cedam psihic.

        Cert e că n-a fost aşa cum credeam eu că va fi. N-am avut niciun fel de problemă, iar cele 2 ore din programul de sală au trecut foarte repede. Mi-a plăcut foaaarte mult. Off, de-abia aştept ziua de mâine să mă duc iar. Sper să nu dau cu mucii în fasole şi să renunţ din a doua zi. 
        Oricum, rămâne de văzut. Am să vă ţin la curent cu tot ce se întâmplă (în caz că a citit cineva până aici)Noapte bună!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sponsored

Abonați-vă la newsletter-ul meu

Postari populare